Dintre toate lucrurile care imi zboara prin gand in fiecare moment m-am oprit la ideea doctrinelor.
Bine… A plecat de la religie, emigranti, bad behavior etc. Am gandit putin contrariat si repulsiv asupra unei mase si mai apoi mi-am dat seama ca ei sunt un exemplu de doctrina in masa. Am asociat apoi cu alte informatii digerate in timp. Un tip pe net spunea ca venim pe lume si deja primim lucruri pe care nu le-am cerut si nimeni nu stie daca le vrem cum sunt numele si religia, dar ele ne vor dicta viata. Apoi dupa ce crestem tot mai primim doctrine din partea familiei si a societatii. Ce e rusinos si ce nu, ce e moral si ce e imoral, corect sau adevarat si incorect sau fals etc.
Cu siguranta termenul de societate (generic) se refera la o legatura intre membrii ei. Economic, cultural, legal.. bla bla bla si se refera la un numitor comun.
Mai stim si ca orice societate este alcatuita din indivizi. (aici apare problema) Indivizi pe care societatea ii lipseste de individualitate uneori.
Si aici nu ma refer la grupurile sociale (profesii, familie, studii etc)
Ma refer strict la dogmele societatii. La faptul ca exista oameni care traiesc vieti imprumutate ori dictate de terti. Terti care nu ofera sfaturi sau invataturi ci doar directii. Ingusteaza libertatea de gandire si exprimare, conduc alti oameni pe o singura cale ca si cum ar fi unica si in felul asta eu consider ca traiesti o viata imprumutata. Cum spunea un rapper roman (traim franturi de vieti imprumutate de la tot felul de primate) iar melodia se numea „nevertebrate”.
Dogme care te lipsesc de coloana vertebrala si de liberul arbitru. Sa crezi in religia X si asta e singura cale, sexul dupa casatorie, ocara femeilor usuratice (de parca barbatii si femeile nu sunt acelasi aluat), orientarea sexuala, cariera, studiile, tipologia familiei (de cand ma stiu am auzit doar la persoana a 3-a expresia si ideea: „Cum sa o iei cu doi copii sau cu un copil?”. Dar nu am auzit niciodata „Cum sa o iau?” Oare de ce? De ce oare tocmai omul care ia decizia nu isi pune intrebarea si toti ceilalti o pun?)
• Eu cred in bine si ma consider un om bun. Incerc sa nu deranjez (intentionat) pe nimeni si sa imi fac prezenta utila in societatea din care fac parte. Bineintels ca exista cazuri in care situatia ideala iese din standarde. Dar totusi incerc sa fiu un om bine intentionat in orice as face.
Ce vreau sa spun in concluzie este ca pe lumea asta sunt putine libertati pure. Iar prima din ele si cea mai importanta este libertatea de gandire.
• Gandeste!
• Strabate toate aleile gandirii si imaginatiei!
• Depaseste dogmele, fricile si rusinea si vei pasi in alta dimensiune.
• Cu totii ne dorim sa traim si de-asta inca suntem in viata
• Cu totii ne dorim sa traim liberi (sau cel putin asa prefer sa cred)
• Cu totii ne dorim sa fim fericiti si sa ne simtim impliniti (din nou revin la ideea ca asa cred eu personal)
Nu exista indoiala ca oamenii au gasit fericirea si in cele mai aspre conditii si s-au bucurat/multumit cu atat de putin.
- Pentru sanatate ta fizica si mentala si doar pentru implinirea ta te indemn. Nu ingusta barierele gandirii tale in sabloanele unor dogme impuse de terti ce cred ca adevarul lor e unic.
- Invata din greselile celorlalti si incearca sa nu le repeti dar nu iti limita barierele cugetului
- NU LASA PE NIMENI SA TE LIPSEASCA DE CEEA CE ITI APARTINE IN INTREGIME, CUGETUL (si asta fara dar sau poate)
Intr-o lume ideala, asa ar fi. Dar noi nu traim in lumea ideala ci in lumea reala.